mi te imaginez

la birou cu o cafea de tonomat lângă tine

în pahar de plastic ce frige la atingere

prea dulce dar altfel gustul înțeapă

scrii linii de cod frumos pe care nu-l înțeleg

ai diploma lângă birou și visul capitalist arde la flacără

mică dar constantă

n-am știut să-ți zic în ce să investești și asta m-a făcut

o pată inutilă de roșu strivită și-alungată

pe ecran un cuplu, departe de a fi ceva perfect

o realitate poroasă

din care se mai scurg gânduri ecranizate

pe fond de subconștient

te bagi în priză 24/7, viața se rostogolește

peste tine cu o greutate uniformă

și să te conformezi

înseamnă să exiști

și să contezi înseamnă să

fi invizibil

mă gândesc

ce-ar fi dacă ne-am întâlni și care din senzații

ar ieși la suprafață

sper că tandrețea