păi, când a murit soacră-mea, nici n-am putut să plâng
că am trăit greu cu ea, așa mi-a zis bunică-mea
dar trebuia să plângă cineva și am tocmit două femei
de la noi din sat, bocitoare, și au plâns alea
de au rupt cămașa de pe ele, ce frumos au plâns!
ia să vezi când  oi muri eu dacă mai trăiesc
dar nu mai  au cum să trăiască, asta a fost mai demult
sunt vreo cincizeci de ani de atunci, bunică-mea
își amintește ce s-a întâmplat acum o jumătate de secol
dar nimic  din ziua de azi, iar despre mâine știe doar că urmează moartea
și altceva nici n-o interesează, e iluminată ca Siddartha Gautama, zis Buddha
doar trecutul îndepărtat contează, doar el rămâne
și chiar așa se scrie istoria toată, da, nepoate, așa a fost