Poate o roză să-ți fi dăruit

Ca un romantic înrăit

Și nu această inimă din care

Țâșnesc talazuri de  amintiri amare.

Poate un câmp cu grâie să-ți fi dat

Cu susurarea lui din înserat,

Nu ochii mei, din care

Hoțește te dezmierzi.

Poate-un nour  să-ți fi adus de sus

Să ne ascundă tot ce-aveam de spus.

Nu mâinile acestea, amândouă

Trufașe ramuri, plânse stins de rouă.

Ori poate să-ți fi dat o galaxie,

De care astronomii să nu știe

Nu sufletul – pe care orșicum,

Mi l-ai luat și preschimbat în scrum.

Ori poate ar fi fost cu mult mai bine

Să nu-ți fi înrobit nimic din mine

Și ceasului acela de început,

În care tu și eu ne-am cunoscut

Mai bine i-aș fi dat un alt destin.

Azi mă ai tot. Eu n-am cui să mă-nchin.