Zeii nu iartă!

Apollo a înzestrat-o pe Cassandra cu darul profeției

și tot el a blestemat-o să nu fie luată în serios.

Cassandra a prezis căderea Troiei,

dar troienii n-au crezut-o

căci ei credeau că Troia e invincibilă.

Cassandra i-a rugat pe troieni

să nu primească darul de la greci,

dar troienii n-au ascultat-o.

Până la urmă darul era trimis în chip de pace, nu?

Și atunci Cassandra, de durere,

i-a blestemat pe oameni să sufere asemeni ei

la porțile cetăților lor arse.

Pe Coperninc și pe Galilei i-au redus la tăcere,

iar pe Giordano Bruno l-au ars pe rug

pentru crime în gândire.

Nici predicțiile sfidătoare n-au rămas nepedepsite,

mai ales când argumentul final a fost

că nici Dumnezeu nu poate scufunda Titanicul.

Astăzi suntem cu toții blestemați de Cassandra

să trăim în această eră a post-adevărului

în care adevărul meu se luptă cu adevărul tău,

iar la final nu câștigă nimeni.

Doar ne arde cetatea.