o femeie adună frunzele căzute
în curtea dintre blocuri
cu o mătură de nuiele
ştiu asta fără să văd nimic
– stau întins în pat cu ochii închişi –
aud însă foşnetul ritmat al măturii
şi sunt sigur că e o femeie
şi nu altceva
fiindcă doar ele jelesc întotdeauna
într-un fel sau altul
morţii