Acum, iubita mea din altă viață
o să-ți povestesc în sfârșit ceva
ce n-am mai spus nimănui
când aveam șapte ani
m-am îndrăgostit de limba rusă
se dădeau lecții de rusă la
televiziunea națională
comunismul nu căzuse de tot

mai târziu m-am îndrăgostit
și de filmele rusești
de Gară pentru doi
și de Moscova nu crede în lacrimi
și de Zboară cocorii

și mai târziu m-am îndrăgostit
și de literatura rusă, de Gogol
de Cehov, de Tolstoi și de Dosto
de Babel, de Platonov, de Makanin

și mai târziu m-am îndrăgostit
de femeile estului, neîmblânzitele
cu trupurile lor feline și părul lor de aur
cu sentimentele lor exagerate
fanatice în amor, țicnite și sublime

și mai târziu am fost la Moscova
și la Sankt Peterburg am fost
și m-am îndrăgostit de trista frumusețe rusească
și  inima mea a rămas de lacrimi
de când a intrat Putin în Ucraina
și inima mea nu s-a mai vindecat niciodată
dar eu tot nu am redus Rusia la Putin

și tot nu pot să uit iarna aceea veche
când ai alergat după mine în zăpadă
ca într-un film rusesc și ningea peste noi
și peste dragostea noastră moartă
și eu nu m-am oprit niciodată
și mai alerg și acum și cuvintele tale
nu mă mai atingeau, rămânea doar singurătatea
aceasta din care, douăzeci de ani mai târziu,
am scris aceste versuri

eu nu sunt nebun
iubita mea din altă viață
nu am scris niciodată cu sângele meu
nu mi-am zburat creierii, nu mi-am pus
nici măcar ștreangul de gât
mi s-a întâmplat ceva mai mult
ceva mai grav, mi-a trecut viața
și n-am mai cunoscut niciodată iubirea
și nu m-am oprit niciodată și alerg, alerg, alerg