basmul e atunci când

fata se căsătorește

(după o noapte de dans)

merele-s de aur

(și te țin departe de medic)

când la reclame nu ți se mai recomandă să faci mișcare cel puțin 30 de minute pe zi

(și după nu mai bagă imagini cu geluri pentru articulații)

basmul e atunci când

bunicii nu devin părinți, iar

(părinții vitregi sunt cei cărora nu le mai știi decât conturul feței)

basmul (nu) e atunci când

un deget micuț arată peste gard către o mașină care pleacă și fețele sunt pictate în oglinzile laterale.

basmul începe în România, dar se termină oriunde altundeva pe lumea asta…

(dar cel mai des pe cealaltă.)

 

Trebuia să scriem un basm sau așa cred.

Sau ce e basmul. Sau poate lupta și fericirea.

N-am înțeles tema zilei. Ce e fericirea?

Dacă am știi, n-am mai scrie.

Am plecat demult din țara asta de basm.

Nu fizic. Nu, asta nu pot face. Am un picior legat încă de caloriferul rece.

Nu, nu cel din sectorul 2 sau 3

Ăla de pe strada cu nume predestinat.

Nici nu mai există acolo, dar eu sunt încă legat de el.

Basmul e lupta dintre bine și rău

Pentru cine mai crede într-un bine absolut

În răul absolut ne scăldăm cu toții. E apa rece, chiar dacă arde totul în jurul nostru.

E de basm…

Țara în care conservatorul e școala de dulceață și murături.

Basmul e o minciună

Fetițele nu mai așteaptă prințul pe cal alb

Caii sunt mai scumpi decât un bmw înmatriculat în bulgaria.

Aici, prințesa din pădure adormită nu vrea să fie trezită.

 

 

A, da, basmul e

 

Frică

Oh, și zbucium

Stop!

Trebuie să suferi, să nădușești din cap până-n picioare, să strigi…

 

Oh, sigur că

Doar în interiorul tău

Astea nu-s lucruri să le spui cu voce

Tare. Aș vrea ca fiica mea să se nască sub un alt cer

Ăsta nu-i mai ajunge…

 

 

 

e de basm.