Eram cândva un cactus maiestuos

Ce mult a trecut de atunci

Aveam țepi neînfricați

Și toate animalele se fereau

Să nu le rămână țepii mei în carne

Cu uscăciune hrăneam lacrimi seci

Păream când agavă când aloe

După cum bătea soarele

Eu cactus fără nume

Căruia nu îi trebuia ploaie

Vai orice dar nu ploaie

Un cactus înțelept îmi spusese

Că cine urăște uscăciunea

Urăște viața adevărată

Iar viața e atunci când

Lacrimile curg doar pe interior

Eram cândva un cactus maiestuos

Ce mult a trecut de atunci

S-au pus ploile ploi nesfârșite

Plânsul nu mai e uscat

Ca-n vremea mea

Și nici înțelepții nu mai sunt

Ce erau odată