Copila care și-a aruncat toate jucăriile de la fereastră și singura

ei păpușă i-a strigat sari celelalte or să te prindă

vom ajunge într-un loc în care din camera alăturată

nu se vor mai auzi decât vorbe bune și chemări

nu vei mai afla adevărul din sertarele cu hârtii vechi

în anul în care s-a născut, 7 000 de bosniaci musulmani au fost masacrați de sârbi

femeia care face dragoste în camera cealaltă răcnește

mai tare decât oamenii devorați de rechini la televizor

în anul în care s-a născut, avioanele americane au bombardat Hanoiul

tânăra din vagonul gol plângând cu sughițuri

la jurnalul lui mazilescu fugind mereu tot mai departe

încărcată cu valize grele de coborât și urcat la fiecare graniță

o să tragă o liniuță o să-și dea chiloții jos în spatele

blocului lângă o centrală termică o să se îndrăgostească

de oricine-i spune o vorbă bună

cățeaua înlănțuită căreia i s-au promis lapte și carne

în schimb i se mai arunca doar uneori pâine uscată

până când s-a smuls din lanț cu gard cu tot

un copil a găsit-o pe stradă i-a tăiat lanțul i-a dat oase

și a lăsat-o să plece câteodată se mai aciua pe la câte-o casă

frumos luminată vreme de câteva nopți se lăsa mângâiată

n-ai cum s-o uiți

n-ai cum

s-o primești în casă

* Poemul a fost publicat și în antologia din 2021 de la Săvârșin, Dans pe calea ferată, editura Mirador