Era desigur 1995
și Jessica Jay mai era
și Casablanca era și era vară
și tu erai cea mai frumoasă fată
din tabăra școlară de la Costinești Sat

căsuțele erau de lemn, cerul n-avea stele
se auzea marea și promisiunile începeau
toate cu pentru totdeauna
și abia mult mai târziu
venea toamna, abia mult mai târziu
venea sfârșitul lumii, dar până atunci

până atunci ascultam Casablanca
și nu văzusem niciodată filmul
și nu trebuia să vedem filmul
noi aveam filmul nostru
cel mai frumos film din lume
cu cea mai frumoasă fată
din tabăra școlară  de la Costinești Sat

mi-ai trimis treisprezece scrisori
și mi-ai dat să citesc Viața pe un peron
fiindcă eu chiar am rămas pe acel peron
era vară, anul 1995, și ar fi trebuit să alerg
să alerg, să alerg, să alerg, să prind din urmă
trenul accelerat care te ducea în restul vieții tale
departe de mine, departe pentru totdeauna

și abia mult mai târziu a venit iarna
și nicio scrisoare n-a mai venit
mulți ani după aceea am intrat în cafeneaua aceea
chiar în cafeneaua aceea din Casablanca
și te-am așteptat și acolo să te întorci la mine
cum te-am așteptat în toate cafenelele lumii

și tu n-ai intrat în niciuna și era vara lui 1995
a kiss is still kiss in Casablanca
nici Jessica Jay se povestește
nu a existat cu adevărat
întocmai ca restul vieții noastre

era o voce generată artificial
și ar fi trebuit să știm să ne oprim acolo
să fie pentru totdeauna vara lui 1995
și să fim atât de fericiți încât să nu avem nevoie
de niciun alt cuvânt, nici de încheiere, fată albastră nemuritoare