Din când în când deschid telefonul și mă uit

La poza cu tine pe porcăria de Telegram care ar trebui să fie

Mai încriptat

Să nu care cumva să dea cineva iama în legătura asta a noastră

Oricât de subțire ar fi ea, sigur s-ar interesa niște servicii secrete

Despre cum ne-am rezema unul pe altul de perete

Bukowski scria într-una din poeziile lui, pe care nu le-a furat vreo târfă ambițioasă,

Că unii oameni sunt făcuți pentru dragoste

El e făcut să aștepte în fața unor pereți

Mă abțin în fiecare seară să nu torn în mine sticlele alea de vin puturos

De 20 de lei, fiindcă altul le bălăngănea în pungi în fiecare seară

Și când le auzeam cum se izbesc una de cealaltă mi se făcea greață

Așa cum mi se face și de atracția mea spre suferință cu pretenții de profunzime

Mi se pare doar mie că unii oameni sunt făcuți să nu aibă suficientă vitejie

Iar eu sunt făcută să aștept în fața unui telefon (?)

Mi se pare doar mie că Universul tatuat pe spatele tău e doar un crez că există

Un univers (?)

Și-atunci, de ce mă gândesc că, într-un final, fiecare stă cu lumea lui în cap

Speriat, triggeruit sau transgeneraționat sau

Mai știu eu ce alte cuvinte psiho-cucu

În timp ce pun cardul pe aparat

Îmi doresc să simplific totul într-o pasăre

Care n-a mai zburat

De frica înnecării în neant

Undeva, într-un apartament cu prea multe camere, pot să aud

Cum sună, când toată lumea doarme,

Un dop desfăcut.