* Pe atunci oamenii încă puteau face dragoste într-un tramvai care se retrăgea încetișor la depou iarna, la căderea nopții și pe ultimul rând al cinematografului Europa și chiar în cinema la mall, la Vitan,… Citește mai mult »Poemul despre anul 2002
Zeii erau fericiți, muzele depravate, făceau de toate femeile casnice, bărbații antreprenori cu mustață aduceau de la turci gumă turbo ca să ne strice dinții și să fim fericiți, Vasile nu era nebun înainte înnebunise… Citește mai mult »Poemul despre anul 1990 (zeii erau fericiți, muzele depravate)
Te visam deseori pe atunci și în visele mele aveai părul foarte lung fumai țigări cu tutun, mentolate tranșai porci într-o măcelărie alteori ascundeai cadavre la periferie iar în unele vise nici măcar nu mai… Citește mai mult »Poemul despre zăpadă
Cad lacrimi înghețate, iar dansul lor fragil dezleagă Un vuiet mut, adânc, peste orașul părăsit de vlagă. Dorm umbrele la colțuri și fulgii de safir îngroașă De-a curmezișul pături din material de avalanșă. Vântul… Citește mai mult »Crăciunul uitat
Atunci am aniversat altfel acel an. Aproape am atins apogeul albastrului. Adâncul apei. Algele ascunse. Alteori, aripi ascuțite. Ambiție, alertă, atracție. Adolescenți. Aventuri. Artificii. Alfabetul atingerilor. Anatomii anonime. Așternuturi. Apusuri. Afrodiziace. Altul, alta, alții.… Citește mai mult »Autobiografie
Să te răsfețe astă dimineață, În așternut scrobit și foșnitor, Fiindu-ți eu, în vis, dulce nălucă, În patul tău cu perne mari și gol, Îți vei înfige mâna cea frumoasă În cearșaf alb și… Citește mai mult »Dimineață
O, sacră familie, În care nu se vorbește din casă Iar în casă nu se vorbește Că nu e nevoie. Tensiunea îmbibă pereții, Apretează cearceafurile, Face farfuriile să scârție de curățenie. Vorbește ea singură –… Citește mai mult »Sfinții și morții tac
am treizeci și cinci de ani și de acum nu să mai fiu niciodată tânăr, nu o să mai aștept niciodată o fată într-o stație de tramvai, nu voi mai conduce niciodată pe nimeni la… Citește mai mult »Poemul despre anul 2018
Mă uit în ochii tăi – copilul crede că inorogii sunt reali. Când ai să-i mângâi, să îi atingi cu degete de gând. Ei nu merg încet. Aleargă. Nu în galop, ci în aripă. Străbat… Citește mai mult »Inorogii
Prins în volieră, Poetul a devenit pasăre, La margine de lac, S-a trezit trestie, În deșert, s-a făcut Nisip mișcător, Pe cer, s-a transformat În nor ușor, Și, fiindcă uitase Cine e el, cel viu,… Citește mai mult »Poetul