Zeii erau fericiți, muzele depravate, făceau de toate
femeile casnice, bărbații antreprenori cu mustață
aduceau de la turci gumă turbo ca să ne strice dinții
și să fim fericiți, Vasile nu era nebun înainte
înnebunise în iarna aceea în care l-au împușcat pe dictator
a înnebunit de fericire, zicea orașul, și Vasile umbla pe alei
umbla la șosea, umbla prin pădure, umbla prin cartierul Diana
mai ales dimineața, înainte de răsăritul soarelui
când tot veneau din gară ultimii navetiști, Vasile striga
sculați, bă, că s-a născut lumea din nou!
și lumea râdea, la început zeii erau fericiți, muzele depravate
aveam de toate, speranță, gume turbo și libertate
pe Vasile l-a călcat un tren personal care mergea spre Slănic
în buzunar i-au găsit un bilet câștigător la loz în plic
n-a avut noroc, Vasile, a zis orașul, a clipit, l-a uitat
dar oamenii tot nu s-au sculat
și lumea nu s-a mai născut din nou, niciodată
zeii erau fericiți, muzele depravate, făceau de toate
dar doar la început, doar la început