Ziua bună! Daʹ pe cine cauți tu, mă, fată? Cum, mamaie? Nu mă mai cunoști? Sunt eu. Andra. Andruța! Tu ești? Bată-te să te bată, daʹ mare te-ai mai făcut de la Crăciun încoace!… Citește mai mult »Despre lucrurile văzute și nevăzute
-Ich sterbe, spuse bărbatul și așa, cu această vorbă, se încheie viața lui Anton Pavlovici Cehov. “Ich sterbe” înseamnă “Mor” și, cu politețea sa dintotdeauna, fiind oaspete, Cehov vorbi ultima oară în germană, nu în… Citește mai mult »Cehov (1)
Mii de inimi zac în camera întunecată de la demisol. Care pe rafturi, care prin dulapuri, care trântite pe jos; îngrămădite, borșite și lovite, aruncate unele peste altele la întâmplare, Inimi! Ce contează? din unele… Citește mai mult »Cusătoreasa de inimi
Nenăscut 1: Tu ce zici? Nenăscut 2: Eu ce zic? Ce să zic? Nenăscut 1: Există viață după naștere? Nenăscut 2: Nu s-a întors nimeni să ne spună, nu? Deci, cine poate să știe? Avem… Citește mai mult »Nenăscuții (1)
EVANGHELIA DUPĂ IOSIF Personaje: Iosif, tâmplarul Singur, pe scenă, un bărbat, îmbrăcat în straie specifice iudeilor de acum două mii de ani. E Iosif, soțul Mariei, tatăl lui Iisus. Iosif lucrează la un… Citește mai mult »Evanghelia după Iosif
Dă la o parte perdeaua și se uită pe un geam inexistent: Iar au venit golanii. Nu, că e numai vina mea, că nu trebuia să mă iau eu după bărbată-miu, că să luăm la… Citește mai mult »Golanii (1)
A venit direct de pe plajă. Înaltă, blondă, bronzată. Acoperită din loc în loc de voalurile subțiri ale unei rochii de vară – descoperită din loc în loc de aceleași voaluri. Cu păr lung care… Citește mai mult »Fructul pasiunii
… ”Se face un an de când a plecat tata de acasă”, mi-a zis Ada, după ce-am comandat cocktailul Bellini, la modă acum și deci nu se făcea să rămână nebăut de noi. „Ti-e dor?”… Citește mai mult »Bellini cocktail (sau despre iertări)
E ziua mea și lumea mă sună, fiecare are ceva să-mi ureze, o mătușă care a dormit odată la noi acasă, un văr de-al lui taică-meu, o colegă de facultate și vecinul șchiop din blocul… Citește mai mult »Un singur rând
Băiatul se trezi și ochii săi erau acum mai mari ca oricând înainte. Trebuie să plec la oraș, spuse. Dar o spunea mai mult pentru sine, oricum nimeni nu-l asculta. Erau atâția copii în casa… Citește mai mult »Vulpea (1)