Ochi
Vreau să trăiesc. Azi vreau să trăiesc. Nu mi se întâmplă mereu. Dar azi așa aș vrea, mi-aș dori să mai trăiesc. Am 54 de ani și vreau să mai trăiesc. Doctorii socotesc că n-o… Citește mai mult »Ochi
Prima pagină » Proză »
Proză
Cuiburile
Venise primăvara, zilele erau mai lungi și nopțile mai scurte, iar lumea, absolut toată lumea ieșise la plimbare; parcurile erau pline, terasele dădeau pe dinafară și pădurea scotea fum de grătar, Anuțo, unde ești Anuțo,… Citește mai mult »Cuiburile
Înapoi
Să fi fost, totuși, vreo zece ani de când nu mai venise în oraș. Zece sau? Probabil vreo zece, ceva în genul. Cert e că nu mai călcase de mult prin locurile natale. Plecase acum… Citește mai mult »Înapoi
Vânzătorul de ghiocei
Stătea rezemat de gardul de piatră al poștei și se uita la oameni, își înfigea privirea în ei de parcă ar fi vrut să-i sfâșie, să-i desfacă bucată cu bucată, să-i despartă în piele și… Citește mai mult »Vânzătorul de ghiocei
La coadă
Era de mult trecut de miezul nopții. Era frig, un ger care invita lumea în case, sub plăpumi groase lângă calorifere fierbinți, iar afară copacii își suportau crengile cu greu sub povara gheții, copaci goi,… Citește mai mult »La coadă
Strada fluturilor, numărul 5
Adina Ger știa că nu mai există cale de întoarcere. Trecuseră de linia ferată și parcaseră mașina pe strada Fluturilor, numărul 5. Un zid de buruieni ferea casa de privirile străine iar din acoperiș se… Citește mai mult »Strada fluturilor, numărul 5
Niște cuvinte care nu-mi mai ies din minte
Era seară, vântul îmi trecea prin geacă și-mi fluiera printre coaste, îmi trăsesem fermoarul până sus la gât și mă luasem singură în brațe; umbra mi se lungise pe pavajul gri – la picioare aveam… Citește mai mult »Niște cuvinte care nu-mi mai ies din minte
Scrisoare pentru altădată
Linda rămase câțiva pași în urma mulțimii care își târa mersul la umbra teilor înfloriți, privind cu mâna strânsă pe hârtia din buzunarul de la blugi prin frunzișul des și verde către razele leneșe ale… Citește mai mult »Scrisoare pentru altădată
Un copil cu aripi moi
Iarba ne scrâșnea sub picioare, zăpada se întindea maronie până la marginea lacului și de undeva se auzea o ciocănitoare; cerul era departe și lumea goală, iar pe poteca îngustă o mulțime de oameni își… Citește mai mult »Un copil cu aripi moi
Ține-mă de mână
Îl priveai deznădăjduită de la capul patului și încercai să-ți potrivești mai bine masca de pe care curajul se scurgea odată cu machiajul tău vechi de trei zile. Îmi spuneai că sunt normale lacrimile, că… Citește mai mult »Ține-mă de mână