Un cadavru se naște în oglindă.
Vom fi cu toții fericiți în jurul lui!
Dar vom chema toți Tații să îl plângă…
De data asta nu-l vom mai pironii în niciun un cui.

Îl vom crește ca pe o ființă dragă,
Un copilaș a cărui șansă va fi vagă…
Și anii de dinaintea și de după dumnealui,
Nu vor putea să-mpartă eonii în minciuni!

Oglinda este mama mea cea bună…
Ea m-a născut pe-o cruce, într-un cimitir,
Și pe oglinda aceea era brumă,
Când frământam ideea de copil.

Isus Hristos, tu ai murit și era căldură.
Te uită Doamne-n felinar
Ș fie-Ți milă!
Se ninge iarăși peste tină…
_
A înălbit gerarul iarba pe colnice,
Tremură grâul jinduind a spice,
Ninge, ninge, ninge și iar ninge,
Pe jos e frig și mie-mi este rece!