La marginea maidanului care se întindea dincolo de garduri, era pentru a treia seară la rând când silueta ciucită privea atent, minute întregi, la șirul de case din fața lui. Contururile li se estompaseră, iar acum doar ferestrele le iradiau. Lanțul luminos multicolor și intermitent pe alocuri, scrutat de la un cap la altul de privirile atente ale siluetei, avea o verigă lipsă. A paisprezecea casă, cum numeri de la stânga, rupea șirul, zăcând în continuare în întuneric. Acolo i se opri privirea mai mult timp, odihnindu-și ochii și în seara asta în bezna acelei case. Începuse să fulguiască și pământul era rece sub picioarele încălțate în adidașii de gumă. Se ridică sprinten, își deschise pantalonii și se ușură lung, încălzind pământul. Oftă de plăcere. Porni apoi, alergând ușor, în direcția din care venise. Era seara dinaintea Ajunului.

În ziua următoarea sosi, din aceeași direcție, cu o oră mai târziu decât de obicei și se așeză iar la locul de veghe. Strada de dincolo de șirul de case era animată deja de alaiurile care-și începuseră de cu ziuă munca. Zurgălăi și o tobă mare acompaniau frânturile de colinde care se auzeau din boxe în depărtare. Câini lătrau, întregind vacarmul.

Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! …Că venim din nou la tine, că venim din nou la tine… Bum-bum-bum! Bum-bum-bum!

Cercetă iar atent șirul de case luminate și avu o tresărire veselă când privirea i se opri, ca în serile de veghe dinainte, la locul cufundat în întuneric. Cu ochii mijiți spre gaura neagră, fumă două țigări la rând, acoperind jarul cu podul palmei, iar chiștoacele le stinse de pământul ud și le băgă apoi în buzunar. Se ridică alene și porni agale, atent și agil spre zona întunecată. Rucsacul mic din spate, în care nu avea încă nimic,  îi ținea de cald. Zloata îi reținea pentru scurt timp urma pașilor, care pierea apoi în noroi și fulgi proaspeți.

Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! …cum umbla din casă-n casă, cum umbla din casă-n casă… Bum-bum-bum! Bum-bum-bum!

Ajunse la gardul cât un stat de om, urcă pe soclu și se uită în grădina îngustă din spatele casei. Cîini din vecini lătrau, parcă mai tare acum cu el la gard. Își luă avânt, se aburcă felin pe gard și ateriză în grădină. Încă pe vine, stătu o vreme nemișcat. Traversă rapid grădina, înspre terasa mărginită de ușa largă de termopan care dădea în casă. Cu talpa piciorului lovi o dată, scurt și puternic, la baza clanței. Ușa se deschise de îndată, amortizată de draperia din interior.

Câinele de la casa vecină lătra continuu, asurzitor, peste zgomotul străzii din fața casei. O voce se căznea în zadar să-l potolească: Taci, fetița, că nu dau hoții! Hai, taci cu tata! Cu măciulia dădu încordat draperia la o parte și pătrunse în întunericul de la parter. Înăuntru era cald și mirosea a casă locuită. Niciun zgomot, stăpânii lipseau, strada nu se mai auzea. Își aprinse o lanternă de buzunar, reglată pe lumină slabă și fixă fascicolul spre pardoseală. Nu cercetă deloc niciuna din încăperile de la parter ci căută din priviri scara care ducea la etaj. O urcă în grabă și ajunse pe holul mic, mărginit de uși. Deschise la întâmplare una din ele, lanterna îi cercetă scurt interiorul, apoi încercă alta. Dormitorul mare se întindea acum în fața lui, iar așternuturile proaspete îmbiau la tolăneală. Era încăperea dinspre strada cu alaiul care își bubuia în continuare prezența, ritmic și înfundat.

Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! …mai târziu găsi apoi, mai târziu găsi apoi… Bum-bum-bum! Bum-bum-bum!

Deschise la întâmplare sertarele comodei, le răscoli grăbit, apoi pe cele ale noptierelor de la capul patului. Nu găsi ce căuta și le lăsă vraiște. Ajunse la șifonierul cu uși glisante, pe care le deschise cu mișcări violente. Sub un vraf de haine împăturite dădu de două casete de lemn. Le deschise și strălucirea bijuteriilor dinăuntru îi făcu broboanele mici de sudoare împrăștiate pe buza de sus, arcuită deja într-un rictus de satisfacție, să sclipească. Închise la loc casetele și le aruncă în rucsac.

Trase aer în piept, își strânse cu o mână erecția și slobozi un urlet victorios, orgastic. Ridică apoi măciulia și o repezi de câteva ori peste obiectele așezate pe mobilierul din dormitorul pângărit și în oglinda de pe perete, făcându-le țăndări.

Își luă un moment de pauză, apoi, brusc, împietri. Dinspre parter se auzi un țăcănit semănând cu cheia care încearcă o încuietoare. Mâna i se încleștă pe capătul măciuliei. Cealaltă se opri pe mânerul cuțitului cu tăiș lung care stătea în teaca lui de piele, prinsă de cureaua care-i încingea pantalonii de trening, pătați larg și jilav acum. Își opri răsuflarea și așteptă. Țăcănitul se opri, apoi se auzi un pocnet înăbușit, de arzător de centrală care pornește. Oftă eliberat și se repezi să coboare scările pe care urcase.

Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! …umbla-n sus și umbla-n jos, umbla-n sus și umbla-n jos… Bum-bum-bum! Bum-bum-bum!

Găsi ieșirea, lăsă ușa cu încuietoarea spartă deschisă în urma lui, se opri pe terasa casei și își umplu plămânii cu aer rece. Fugi sprinten înspre gard, îl sări și dispărură, om și pradă, în culisele nopții friguroase și umede. Lătratul câinilor vecinilor era la apogeu. Curând aveau să se oprească. Alaiul era undeva pe la ultimele case.

Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! …mila Domnului să fie, mila Domnului să fie… Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! …tuturor cu bucurie, tuturor cu bucurie… Bum-bum-bum! Bum-bum-bum! Bum-bum-bum… bum-bum-bum…