Mi-am învelit inima în margarete și fluturi,
Ți-am trimis-o pe-o șoaptă complice de dor,
I-ai smuls petalele cu false săruturi,
Iar fluturii i-ai alungat pe un nor.
Mi-ai zdrobit inima de colțul mesei, râzând
Sângele s-a-mpiedicat într-o rază de lună
Pe-un oftat, vestitor de moarte, curgând,
Pulsând amintiri c-o durere nebună.
Mi-am strâns inima în scoarță de sânge și praf,
Am îngropat-o în golul cu urme de mine,
I-am stins ecoul într-un absurd epitaf:
Aici putrezește iubirea de tine.
