Grădina cu lalele

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email
Am cules cea mai frumoasă floare,
Doresc să o port mereu cu mine,
O privesc înmărmurită cu ardoare,
Simt că setea-mi reușește s-o aline.
Timpul i-a furat neîndurător culoarea,
I-a plecat capul, i-a răpus petalele,
Tot ce mai pot privi acum e paloarea,
O plâng din grădină lalelele.
Neîndurătoare a devenit clipa,
Îmi fură din viață florile,
Mă simt de parcă mi-a fost frântă aripa
Și plâng după frumos cu zorile.
Mă cuprinde un tremur în suflet,
Clipa ce trece îmi fură fericirea,
Aș rupe o floare dar… mă opresc și cuget,
Căci îmi grăiește din inimă iubirea.
Am ales cea mai frumoasă floare,
Nu o rup ca să nu se ofilească;
Întreagă stă galantă cu a ei grandoare,
A învățat inima mea să iubească.
Privesc fereastra-mi zilnic la grădină,
Laleaua-mi umple ochii de culoare,
Capul frunze, trupul îi e tulpină,
Admir cu dragoste cea mai frumoasă floare.
Andreea-Loredana Constantinescu

Andreea -Loredana Constantinescu este poetă și a terminat facultatea de contabilitate și informatică de gestiune.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: