ai dinți de înger

îți rulezi pasta de cer în fiecare dimineață

îți tragi linia apei în jos să-ți numeri

firele rozalii de la malul globului ocular

îți rotești gâtul spre dreapta și-ți vezi obrazul năpădit de mâl

ușor, te dai înapoi, irisul îți focalizează primele cercuri de lumină

pe care le compune soarele ridici o sprânceană

pumnul cu apă se izbește de nări

miroase a sare și-ți întorci gâtul spre stânga

în obrazul tău s-a deschis o poartă și prin ea

toracele adoarme plămânii într-un corset de metale

inspiri mai multe tipuri de dumnezeiri

ți le sufli în palmă, le lași să se scurgă în recipiente de sticlă abrazivă

o iei la goană străzile cântă alarme

nu te mai oprești

de deasupra se-apleacă spre tine ca să te culeagă

te ferești

muști pământul

altundeva e o pescărie, o undiță, un năvod

un loc în care ai fi putut să respiri altfel