Suntem inseparabili

ca un cuvânt ce nu permite cratimă.

O literă strângându-se în brațe.

Un verb ținându-se la piept.

Încearcă să separi rotundul sufletelor noastre!

Desperechează-mă de tine!

Dă-ne perfecțiunea la o parte!

Și din strădania fără efect,

întoarce-te învingător,

nu te supune ignoranței

de a pierde ce are sens.

Îți sunt discretă ca o pleoapă.

Recunoaște-mă chiar dacă nu mă vezi.

Și-acum, că ți-ai adus aminte,

închide ochii și inspiră,

să ne retragem definitiv și împreună,

să nu ne confundăm ca părți.