Nici nu te întreb

De ce galopezi în piept și pe timpane,

O mână bezmetică

Îmi desenează viața pe o hârtie EKG,

Poate ar fi bine ca, dacă m-am întors acasă, să nu mai plec;

Voi bate tavernele desculț,

Voi bea cu marinarii,

Pe Socrate il voi regăsi uneori la râul Illisos

Și o să-l descos, și o să mă las descusut,

Dar adevărul nu-l voi mai căuta în cuvinte,

Ci îl voi lăsa să pătrundă

Prin faldurile ființei

Ce se arată pretutindeni…

Și se va face lumină, orbitoare lumină,

Iar ochii mei vor îndrăzni să privească din nou,

Și, la timpul potrivit, mă vei reînvăța să mor grecește,

De prea multă viață.