Ivanka, Ivanka, Ivanka
păcat de capul tău rotund
că minte în dânsul nu se găsea neam
boticul de rață și mintea de curcă
obiceiurile toate de curvă

cum ai plecat tu la Florența
la optișpe ani și n-ai făcut purici
fiindcă tot ce te-a dus mintea aia
a fost să furi baba la care, vezi, Doamne, lucrai

i-ai luat toate bijuteriile
și inelul de logodnă
de jartea și jigodie ce erai, așa
ce a fost în tărtăcuța ceea, Ivanka
lasă, tu, că și așa baba
nu mai ținea minte

Ivanka, Ivanka, Ivanka
că proastă și rea te-a mai făcut
mă-ta aia a ta, că uite că baba
și-a adus aminte și a refuzat să mai mănânce
și să mai bea apă și douăzeci și două de zile
mai târziu a murit, a scris și la ziar
dar tu n-ai citit niciodată nimic, Ivanka

Ivanka, Ivanka, mai dă-o și-n pulă ai zis
când ți-am povestit cum a murit baba
și cuvântul acesta românesc, care îți umplea
toată gura aia botoxată
a fost ultimul pe care mi l-ai spus
și slavă Domnului, slavă că
nici nu te-am mai văzut vreodată