Îl operează pe tata
o cataractă secundară
mama a fost operată
săptămâna trecută
dacă amândoi vor orbi
cine îi va purta prin lume
cine mă va purta prin lume?

tatăl Alinei e în spital
vezica urinară, cancer
cancerul care mă așteaptă
am încă patruzeci de ani
și viața mea s-a terminat
și cuvintele mele nu mai pot
nu mai pot spune povestea
dacă închid ochii văd deja
spitalul Fundeni, noaptea
când se târăște pe coridoare speranța

e miercuri, jumătatea săptămânii
jumătatea verii, jumătatea vieții
și am băut beri cu singurul meu prieten
până dincolo de miezul nopții
vrea să se omoare ca Seneca
să-și taie venele și
să-și câștige demnitatea
i-am zis să mai aștepte
până fiica sa va avea șapte ani
măcar șapte ani, omule

e iulie, orașul arde
boschetarii s-au tras la umbră
și dorm, și dorm, și dorm
urmează să vină furtuna
îmi privesc mâinile
cuvintele sunt în inima mea
cuvintele sunt în mintea mea
dar ele nu mai coboară
cuvintele nu mai ajung în mână
nu mai am nimic de zis

doar că e mai ușor, mult mai ușor
decât credeam acum douăzeci de ani
de când am început să aștept moartea
secundele trec, minutele trec și orele trec
și zilele trec și anii trec și viața trece
și tinerețea rămâne departe, departe
a turbat vântul, se rup norii
și boschetarii dorm, dorm înainte
și pentru ei, pentru noi toți
tot ce a fost frumos deja a trecut