31 octombrie
Nu am mai plecat din capitala românilor de câteva săptămâni. Mă simt cuprins de dezgust la fiecare pas. Peste tot doar o spoială de cultură, mofturi, aroganță, ignoranță, delir și labă în cerc. Mă sufoc. Visez, ca un scriitor vechi, la banane și la cerul Italiei. Și mai vine și toamna.

30 octombrie
Nu am nimic în comun cu gusturile românilor, nimic, nimic, nimic. Hai, că mi se pare stupid că tinerii vlahi sunt dați pe spate de un monosilabic prins drogat și în chiloți la volan, un oarecare Popa Prostu’ – asta e firesc. Dar nici valorile lor care fac cvasi-unanimitate nu îmi spun nimic. Nu îmi plac nici cărțile lui Cărtărescu, nici spectacolele de teatru ale lui Afrim. Deloc. Nu am reușit să termin nicio carte de ficțiune scrisă de Cărtărescu în ultimii douăzeci de ani. Iar la Afrim, din cinci spectacole în trei ocazii am părăsit sala, fiindcă era insuportabil. Asta e – incompatibilitate.

29 octombrie
Ziua de naștere a lui Radu Cosașu. Ar fi împlinit nouăzeci și trei de ani. Pentru prima dată în ultimele șase luni, de când sunt orfan de acest mare prieten, simt că e mai bine că a murit. S-ar fi stins cu o și mai mare durere în suflet dacă ar fi văzut ce se întâmplă acum în Israel și în Gaza și, de fapt, în toată lumea.

28 octombrie
Am văzut astăzi o imagine pe care mă temeam că o voi vedea, știam că o voi vedea cândva. Și m-a umplut de furie și m-a cuprins jalea.

27 octombrie
Să nu uit: mi-a fost furată identitatea și am fost poprit pentru culpa unui alt individ. Acum trebuie să mă lupt prin tribunale, să recurg la avocați. Țara românească e scrisă de un Kafka beat.

26 octombrie
Am făcut o pasiune: cumpăr în exces discuri. Mereu mi-au plăcut vinilurile. Toți banii mei, care niciodată n-au fost mulți, se duc acum pe discuri. Ascult doar muzică la pick-up. Dacă ar dispărea youtube-ul, aș fi probabil ultimul om din lume care ar băga de seamă.

25 octombrie
Dacă aș scrie măcar aici tot ce cred despre îndrăgiții vlahilor! Dar îmi e prea scârbă și să încep, pentru ăștia nu pot ridica nici capacul de la laptop.

11 octombrie
Înainte să înceapă iadul din Orient, am fost la Napoli, la Amalfi, la Procida, în Capri și Sorrento. M-am întors la București, ca în infern. Sentimentul unui sfârșit.

10 octombrie
Am fost de atâtea ori în Palestina și niciodată în Fâșia Gaza. Nu uit că în orice război suferă nevinovații. Nu îmi e străină cauza palestiniană, dar nu o să pot niciodată să accept terorismul ca soluție. Nu. Niciodată.

9 octombrie
M-am visat din nou tânăr și student la Tel Aviv și m-am trezit plângând.

8 octombrie
Tristă creatură – omul! Peste tot, lemnul strâmb al omenirii. Cimpanzeul scelerat face, iar și iar și iar, în veacul veacurilor, războaie, nu se poate sătura de dorința de a ucide.

7 octombrie
Atac al teroriștilor Hamas în Israel. Urmează noi capitole scrise cu sânge, poate chiar cartea Apocalipsei.