când după diverse încercări eșuate şi o trecere ilegală a graniței

a intrat în Italia printr-o țeavă uriașă de scurgere

scufundată până la brâu în apă

şi s-a angajat să îngrijească de o bătrână ciudată

care-şi spăla capul doar la frizerie, o dată la zece zile,

vecina mea,  Marina,

cu care împărţisem nişte ani bucătăria, baia şi veceul

căminului pentru familişti al Teatrului de Operă şi Balet din capitala Moldovei

mi-a trimis un colet

semn că e bine şi viaţa ei

a intrat într-o albie normală

o mică jucărie de pluș m-a înduioșat

nepermis de mult şi am plâns

de parcă m-ar fi legat de Marina

mai mult decât singurătatea

și sărăcia unui Chișinău în derivă

și serile când o invitam la mine

beam ceai şi mâncam coşuleţe dulci cu ciupercuţe

apoi ea îmi făcea masaj,

o adevărată meseriașă, avea mâini de aur

şi îmi zicea:

sper că nu mă chemi la tine în primul rând pentru masajul ista

ca toți bărbații cu care mă culc