Fantoma mea, te văd peste tot:

În staluri, pe bulevarde, prin ceață, în port…

În bezna de smoală zăresc ai tăi ochi,

Iar zorii mei se anină de tenebrele-ți vechi;

Nălucă, să știi că te simt uneori

În fum de țigară, în ropot de ploi,

Sub pași de pisică, ce știu că îți plac,

În farmecul melancolic al lunii pe lac;

Demon, și sunetele sunt tot despre tine:

Foșnet de frunze, zvon stins, muzici fine,

Te-aud și când timpul necruțător mă arde

În zumzet îndrăgostit fără leac de cicade.