E 8 dimineața. O zi oribilă. Frig, vânt. Zăpadă murdară pe marginea trotuarelor. Băltoace pe jumătate înghețate. O zi în care n-ai ce face decât să te ascunzi undeva și să aștepți să treacă timpul. Dar cum să te ascunzi? Când Elly a postat deja de la sală, Margottt e la Chocolat cu un croissant în față și Ole_Love pretinde că a primit de la un necunoscut un buchet de ghiocei?

Ora 9. N-am nicio idee. Și nicio poză. De la concert am postat sâmbătă, de la munte am postat duminică, de la bazin – luni, de la bar – ieri. M-aș duce undeva să fac repede un selfie, dar unde, pe vremea asta? Poți să pui o mie de filtre, tot prost iese. Iar în birou… cine postează din birou? Am și cearcăne, n-am dormit deloc bine. Și lumina asta albă pică aiurea. Doar i-am zis lui nea Ilie. Pune și matale becuri cu lumină caldă, măcar în lounge. Cică pune ce becuri îi dă Meda. O să cumpăr niște becuri.

S-a făcut 10 și n-am postat nimic. Iar Meda mă bate la cap cu rapoartele ei. De când au promovat-o ăștia se crede mare șefă. De parcă nu știm toți cine și de ce a promovat-o. Da, Meda, ok, le fac, keep calm. Parcă de rapoarte-mi arde mie acum… Am făcut ieri o poză pe stradă și am prelucrat-o un pic în Photoshop. Am făcut totul gri, doar pe mine m-am lăsat colorată. N-a fost ideea mea, am văzut și eu la Elly pe Insta. Dar, na, poza ei era făcută de un fotograf profesionist și a mea – de un puști de liceu care trecea pe acolo. Ce să-i ceri? Încadrarea e proastă, am umbre peste tot… Mi-a tras 50 de cadre. De-abia, de-abia am ales o poză. Și nici aia nu e cine știe ce, deși am băgat în ea o grămadă de filtre.

E 11. Pun poza aia cu mine pe stradă, că n-am ce pune. Toată lumea a postat deja. Ba câte unii postează a doua oară pe ziua de azi. Ia să scriu și ceva. „50 Shades of Colour”. Gata. Am postat Ia să vedem. Hmm… Nicio inimioară? Niciun comment? Niciun like? Mai bine șterg. Ah, gata, un like. De la Teo. Ce scârțar. Îl durea mâna să dea și el o inimioară, să comenteze ceva. Like. Ca la străini. Lasă că mai are el nevoie de mine. De-abia-l aștept. Da, Meda, lucrez la rapoarte, ok?

S-a făcut 12, am luat doar 3 like-uri și 2 inimioare și asta mă înnebunește cu rapoartele ei. Dă-le-ncolo de rapoarte! Ia uite, colegii vor să comandăm de la chinezesc. Iar să comandăm? Mai bine mergem la restaurant. E mizerabil afară, dar în 5 minute ajungem. Și poate prind un cadru bun. Chiar lângă dragonul ăla de la ușă. Sau lângă vazele alea mari. Am mai postat o dată de-acolo, dar prin vară. Deci ar fi ok. Numai că ăștia nu vor să meargă. Ei vor să comande. Extraordinar, colega mea din generală face un live de la Paris. Că cică se împlinesc nu știu câți ani de la inaugurarea bibliotecii românești de acolo. Pe cine interesează așa ceva? Asta a fost toantă de mică. Auzi tu, să ajungi la Paris și să faci live cu biblioteca.

Ora 13. Mi-a comentat nașă-mea. Un comentariu penibil ca de obicei. Că sunt frumoasă ca o floare. Pe-ni-bil. Îi dau și eu un like, ce să fac? Pe urmă comentează că n-o bag în seamă. Of. Măcar dacă n-ar mai scrie de fiecare dată și „finuța”. „Frumoasă ca o floare, finuța”. Îmi vine să vomit. A venit Ana să-și facă poză la mine la birou, ca să mai schimbe cadrul. Ea postează chestii de business pe LinkedIn. Poate să posteze unde vrea, că tot față de țărancă are. Hai că a venit mâncarea.

E 14. Am mâncat. Meda a ținut morțiș să facem o poză împreună. Toată echipa. Cu cutiile de mâncare de la chinezesc. Cică să se vadă ce bine ne simțim noi în cele două zile pe săptămână cât venim la birou. Din partea mea putem să venim în fiecare zi, că m-am săturat de home-office. Mai văd și eu lumea. Mai văd cum arată, cum se îmbracă. Popeasca s-a făcut cât vaca. Lorena s-a umplut de celulită. Gabi are tot cămașă albastră ca de obicei. Și părul ăla veșnic prins în coadă. Nu s-o fi plictisit? Ia uite, am mai luat 2 inimioare. Și un comment. De la cocalarul ăla care-mi comentează la fiecare post. Îi dau cu ignore. Să mă scutească. Nu se uită la el cum arată?

Ora 15. Da, Meda, sunt aproape gata.  Băi, ce insistă asta cu rapoartele ei. Ea nu vede că nu stau degeaba? Mi-am făcut update la telefon și acum am și eu funcția aia care taie elemente din poze. M-am scos din poza cu colegii, mi-am scos cutia de chinezesc din față și mi-am pus un background de cafenea luat dintr-o bază de date cu poze. Cu afișe de la Moulin Rouge, cu chestii retro, cu ceșcuțe atârnate. Super cool! Mi-am pus o cană pe măsuță, i-am pus și abur… Cred că e cam mult abur, dar merge. Lasă să se vadă. Scriu și ceva. ”Cafea fierbinte și fericire”. Post! Gata. Oho, ia uite ce înseamnă o poză bună! 3 like-uri și 2 inimioare în mai puțin de 5 minute. Așa da! Ia să văd eu acum rapoartele ăsteia.

Ora 16. Uff, sunt enorme. Și n-am niciun chef de ele. Oricum nu mai am timp azi. Vreau să mă duc acasă, să mă schimb și să trag o fugă până la Ikea. Vreau să fac o poză întinsă pe o blană din aia albă. Îmi iau și lampa de streaming. Acolo nu e niciodată suficientă lumină. Iau și trepiedul. O să mă bag într-o cameră din aia de-a lor cu șemineu, o  să pun blana pe jos, o să setez telefonul să tragă automat 100 de cadre și gata. Nu mai rog pe nimeni. Oamenii nu se pricep să facă poze.

Ora 17. Nu, Meda, Iʹm not ready yet. E de lucru ca la balamuc la rapoartele alea și azi toată lumea m-a bătut la cap. Toți au vrut ceva de la mine. Ți le trimit mâine înainte de deadline, ok? Și azi plec mai devreme, că mă cam doare capul. Sigur că mă doare capul. Mi-a comentat expirata aia de Diana că dacă se vede aburul de la cafea în halul ăla, nu e mare fericire acolo la mine. Că e super frig. Și după ea au mai comentat încă vrei două fraiere. Că decorul e luat din nu știu care bază de date de poze. O să le dau block. Oricum, deocamdată am șters poza. Mi-era că mai comentează încă n-șpe mii de „corecte”. De parcă ele n-ar lua poze de peste tot.

E ora 18. Mi-am pus rochia roșie și ghetele cu toc. Am plecat cât am putut de repede, dar n-am ajuns încă la Ikea. E omor pe stradă. Bară la bară. Unde s-or fi ducând toți? Ia uite-l și pe ăsta! Unde te bagi, mă? Nu vezi că am prioritate? Ah, o are pe una în dreapta care face live din trafic. Ia să-i zâmbesc și să-i fac și eu cu mâna. Sper că nu m-a prins în live când m-am răstit la ăla. Hai că e bine, parcarea e aproape goală. Poate reușesc să fac poza până nu ies toți de pe la birouri și se îngrămădesc la Ikea ca disperații.

S-a făcut ora 19. Mă strâng ghetele și mă dor picioarele de-mi vine să plâng. Umblu de o oră prin Ikea cu o blană din aia albă în mână și n-am găsit niciun loc în care să-mi fac poză. În camera cu șemineu făcea una un live despre cum să te distrezi când e urât afară. În salonul verde își făcea una selfie cu coarnele de elan. Iar la masa aia aranjată ca pentru petrecere se strânsese o gașcă întreagă pentru poze. Și m-a mai sunat și vecinul de dedesubt că cică am făcut inundație. Eu? Inundație? De unde? Nici n-am dat drumul la apă. Arunc blana aia pe un fotoliu și ies din Ikea. În parcare e un descreierat care-și face poze cu mașina mea. Cică face zilnic un top cu mașini murdare. Să vină el s-o spele dacă nu-i convine.

E 20. Am ajuns acasă. S-a spart o țeavă și în tot blocul curge apa ca la balamuc. Alinuța de la parter fuge înnebunită de la o ușă la alta și-i roagă pe oameni s-o lase să-și facă poze cu inundația. Că ea postează numai de la dezastre.

Ora 21. E dezastru. Îmi curge apa pe peretele din dormitor. Azi n-am postat decât o dată și de-abia am luat 15 like-uri și 6 inimioare. Pentru mâine n-am poză, n-am nimic. Trebuie să fac rapoartele alea. Trebuie să șterg apa din casă. A fost o zi oribilă. Mi-e foame, mă dor picioarele și mi-a ieșit și o pată roșie pe obraz. S-o acopăr cu niște fond de ten și să mă duc la restaurantul italian din colț? N-am mai postat de mult de acolo. Îmi fac un selfie cu o porție de paste cu trufe și un pahar de vin alb, bag un warm shine și scriu „Așa se încheie o zi fericită”. Repede! Până nu încep ăștia să posteze de prin cluburi.