Ți-am luat toate vorbele rău-voitoare

Le-am îmbrăcat în rochițe cu buline

Le-am pus diademe și pantofi de lac

Ți le-am scuipat înapoi ca pe niște manechine care te-au îmbrățișat

Cu degetele lor imobile, cu coatele neîndoite

Atârnă acum de gâtul tău mirosind a cauciuc

Mașinile se opresc cu scârțâit de roți și lasă urme pe asfalt

Se strâng polițiști rutieri și înfig semne de circulație spre locurile în care arată mâinile

Te transformi într-un sens giratoriu pe care gunoierii transpirați

Îl ocolesc, cu pungile lor negre pline de pături și de perne

Între noi doi se tot așează oameni fără case, își întind plapumele și se învelesc

Până la prima zăpadă, sticlele se rostogolesc și picăturile de vodkă se varsă în canale

Într-o apă mizeră în care plutesc bucăți de pantofi, farduri nedesfăcute, sutiene cu push-up

Biletele mele cu “Ți-am lăsat de mâncare. Te iubesc”

Se împing unele în altele până se revarsă

Într-un lac oglindă la marginea pădurii

O pasăre de dimensiuni medii, cu penele uleioase, se oprește din zbor și bea

Irisul i se lărgește și începe să nască pui vii și calzi

Plânsul lor se-aude până aici, închid toate ferestrele și-mi pun buzele pe gâtul tău așteptând

Apocalipsa