poemul acesta orbitor se întâmplă sub cerul Americii, pe vremea când încă aveam vise, în poemul acesta splendid trăiește Didi Prodan, care când punea capul pe șină deraia tramvaiul, în poemul acesta își încrucișează tibia cu Tino Asprilla și își ascunde durerea și râde la el, și Asprilla crede că e nebun și îi ia frica și nu mai mișcă tot meciul, și Didi Prodan ia durerea și o păstrează pentru mai târziu, după victorie, iar acum e în ceruri Didi Prodan, bea cu George Best, bea și plânge, Didi, plângi, Didi, plângi, acum nu mai e nimic de ascuns, totul a trecut