Poemul despre anul 2015 (poemul călătorului cu pantofii verzi și al fetei albastre nemuritoare)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Copii, să vă spun o poveste
când eram tânăr îmi plăcea
să insult, să fut, să beau, să uit
aveam ca să spunem așa trei neveste

la Piața Obor, o adventistă
mai mereu tristă, Iisus vine, vine, nu?
vine, drăguță, dar mai întâi mergem noi pe la el
eram mișel, la Foișor aveam o țigancă

mă îngrășa cu magiun, cu compot, iar după apus
alte delicii, vedeam artificii, era însă nebună
și de ajun am dispărut, am mâncat singur sarmale
n-a mai venit nici moș Crăciun, iar prin Titan

îmi ținea companie o blondă palidă bolnavă de pneumonie
azi așa, mâine așa, am zis stop, am cunoscut o fată frumoasă
avea bibliotecă și m-am făcut băiat de casă, am pus pâine pe masă
n-am ajuns în boscheți și am trăit fericiți până la adânci bătrâneți

și tot așa trăim noi și acum când mergem de mână pe drum, ninge
pe cer sunt stele, e o poveste cu final fericit, cine a mai pomenit
adventista, țiganca, blonda cea palidă m-au uitat după o zi, o lună, un an
iubirea învinge, trecutul trece, trecutul trece, copii

Andrei Crăciun

Andrei Crăciun poate fi citit și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: