trăia cu o educatoare care trăia cu un bărbat care făcuse ulcer
nu mai avea nimeni ulcer la noi în oraș, de unde o fi luat el ulcer
se întreba și omul, se întreba și nevastă-sa, și Lascu se întreba
Lascu ne antrena, o sută de flotări azi, o viață frumoasă mâine
o sută de flotări azi, o viață frumoasă mâine, dar nu așa
trebuia să le faci sărind ca o știucă din apă
și să mai și bați podeaua cu palmele
o sută de flotări azi, o viață frumoasă mâine
până când prindea el la ureche zgomotul perfect
așa, da, așa îmi place, așa!, zicea atunci Lascu
și ne lăsa să ne tragem sufletul, mulți am murit încă de atunci
atât că oamenii nu sunt atenți
și îi cred pe cei care mint că sunt vii
și așa morți cum suntem, tot mai credem că
Lascu a fost Dumnezeu