Trecutul nu trece

Stă înfipt precum cuiul ruginit al lui Amos

Fără cap

În creier, nu în inimă

Pândind, cerșind, clocotind, așteptând

Să omoare

Să mă omoare

Pe mine cea de acum

Să las loc celei care aș fi putut fi

Dacă viitorul nu s-ar fi grăbit să vină

Și trecutul nu mai trece odată

Eu nu am cerut niciodată nemurirea

Dar tu mi-ai pus poezia lumii la picioare

Să mă urc pe ea

Să văd mai departe de mine

Mi-ai dat culoare

Poate nu pe cea mai frumoasă

Căci eu am preferat dintotdeauna negru

Negru este cea mai frumoasă culoare din lume

Poate pentru că nu există cu adevărat

Avem multe în comun

Negru și cu mine

Înțelegi acum cât de goală e nemurirea?

Și trecutul nu mai trece odată

Și doar poezia mai rămâne