Morții umblă prin visele noastre până obosesc

au palmele umflate și ochii plini de lacrimi morții

și vorbesc o limbă străină, necunoscută,

dar atât de frumoasă morții

alteori ne invită la dans

și noi dansăm cu morții

și până la amiază ne tot gândim

ce vrea să însemne, apoi uităm