Morții umblă prin visele noastre până obosesc
au palmele umflate și ochii plini de lacrimi morții
și vorbesc o limbă străină, necunoscută,
dar atât de frumoasă morții
alteori ne invită la dans
și noi dansăm cu morții
și până la amiază ne tot gândim
ce vrea să însemne, apoi uităm