„Este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât ești de fericit sau de trist.”

Panait Istrati

„Un prieten e mai prețios decât un înger!”

Nichita Stănescu

Iți spun că prietenia aparține celor mai inteligente creaturi. Omul este capabil să lege prietenii durabile, care țin și o viață întreagă. Eu am iubit prietenia din adolescență, când l-am citit pe Panait Istrati! De atunci, pentru mine este o valoare cardinală. Pentru tine cum e? Mi-am dorit întotdeauna să o definesc. Încă nu am reușit…Ceea ce știu sigur și-ți mărturisesc este că prietenia e o relație umană magică, fără de care viața devine greu de suportat. Unii susțin că prietenia nu se poate fără cunoașterea celuilalt în profunzime. Eu sunt convinsă că asta e ușor utopic. Tu ce zici? Miracolul prieteniei este că poți iubi și susține un prieten, acceptând diferențele dintre tine și el, fără a-i ști „toate dedesubturile”. Chestiune de încredere și loialitate. Sau de energie și rezonanță. De foarte multe ori prieteniile adolescentine se nasc foarte rapid, bazându-se pe „lucruri” comune (aceeași preferință în muzică, gaming, sport ). Altele cer timp… Pentru ca o prietenie să reziste, tu trebuie „să vii” cu ce ai mai bun și să-l completezi pe celalalt și astfel „produsul” va fi unul închegat, de succes.  Să ții minte că ai nevoie de momentul tău, de intimitatea ta și de ritmul propriu pentru a te mișca prin viață, prin prietenie.

Oamenii consideră că prietenii trebuie să împărtășească cu ei tot și, mai mult decât atât, să fie primii care află. Greșit! Să știi că această convingere nu va duce decât la frustrare, supărare și superficialitate. Chestiune de orgoliu, de competiție. Mă crezi?

Se pare că există mai multe tipuri de prietenie în funcție de nevoile fiecăruia.

1. Prietenia bazată pe utilitate (folos/interes). Se regăsește frecvent, din adolescență până la seniorat. In aceste cazuri, persoanele nu caută compania celorlalți pentru că se simpatizează, ci pentru că au de câștigat de pe urma acesteia. Acest tip de prietenie nu durează în timp. E contextuală. Dar nu vreau să te mint, interesul bântuie în orice relație. Nu se poate fără, e în firea umană…

2. Prietenia bazată pe plăcere. Aceasta intervine mai mult în rândul adolescenților. Ei au tendința să se lase influentați de senzațiile de moment și să ia decizii care le satisfac dorințele și plăcerile urgente. Un fel de gratificare imediată, în limbaj psihologic. Adesea se întamplă ca acești tineri să se împrietenească și să se despartă chiar și în aceeași zi sau săptămână.

3. Prietenia bazată pe starea de bine (armonie). Acesta este cel mai benefic tip. Persoanele din această categorie se împrietenesc pentru că se plac, pentru că dețin acele calități necesare pentru ca relația să fie de durată și, mai mult decât atât, se bazează pe similaritate, pe valori comune care fac ca interacțiunea dintre acele persoane să fie reușită. Totuși, să știi că am aflat că se pot împrieteni și făpturi (aparent) total diferite ca personalitate, comportamente, temperamente, statut.

Nu uita că prietenia are reguli: trebuie întreținută, încurajată și respectată. Dorită,în primul rând. Prietenia presupune implicare si dorința de evoluție permanentă. Asta înseamnă efortul celor doi prieteni. Prietenia „nu se mișcă singură”.

A-l accepta pe partener așa cum este, nu înseamnă să fii de acord cu toate acțiunile lui, ci de a i le respecta. E bine să-ți spui propria părere, fără a impune, fără a sufoca prietenul. Când e fericit și-ți împărtășește asta, bucurați-vă împreună. Când e ghemuit la pământ și ești neputiincios în a-l ajuta, fii doar lângă el. Fizic. Si dați tăcerea mai tare. Si ascultarea. Ești dat dracului de norocos dacă ai un prieten pe viață! (oricum, ei nu sunt mulți, niciodată. Ceilalți sunt amici și reprezintă rețeaua ta socială, foarte prețioasă și ea). Dar, în existenta ta, vei avea relații pe viață și relații determinate în timp. Adică întâlnești oameni cu care te însoțesti o parte a vieții, faceti acțiuni împreună, treceți peste praguri și prin obstacole, vă voioșiti, vă iubiți, vă certați, vă contraziceți și vă împăcați, săltați la un nivel superior de trăire. Cum certitudini sunt doar facturile și moartea, fie că ai avut vreun contract semnat și pecetluit, fie că nu, despărțirea se poate întâmpla oricând, fără vreun semnal clar. Rămâi cu amintirea unui început, a unui parcurs și a unui final. Si cu recunoștința că ți s-a întâmplat. Mai ales cu recunoștința. Si doar de noi, de mine și de tine, depinde asta. Deoarece, contractul pe viață e doar cu noi înșine. Cu tine însuți.