-Bună seara, putem începe?
– Amânăm jumătate de oră, te rog? A venit mama la noi și vrem să stăm la masă.
– Amânăm, nicio problemă.
E 23 martie 2022, ora 18, programasem un interviu cu Maria Tișenko, profesoară la universitatea din Zaporijea, în sud-estul Ucrainei, și urma să vorbim despre experiența primei luni de război. Lună în care, de teama bombardamentelor, a decis să se mute, alături de soț, în casa unui văr, în suburbii. „Are beci”, mi-a explicat motivul alegerii. Beciul este, pentru ea și familia ei, cea mai importantă încăpere din casă. Doarme mai des aici, la un loc cu toate rudele, decât alături de soț, în dormitor. Lucrează sau citește sau face mai multe aici, decât în sufragerie. Plătește, ca milioane de alți ucraineni, prețul supraviețuirii într-un război de care vorbește toată lumea. Cel puțin așa ne place să credem, că e în atenția tuturor.
Faptul că nu există jurnal de știri care să nu prezinte dramele provocate de agresiunea rusă, că nu există lider politic ori spiritual să nu vorbească de ele nu înseamnă că subiectul e pe radarul tuturor.
Există în România o platformă cu 88.000 de urmăritori, ce susține că „reuneşte organizaţii ale societăţii civile care promovează valorile familiei”, pentru care dramele din Ucraina nu există. O grupare ce a strâns în 2016 trei milioane de semnături și a delanșat un referendum pentru redefinirea noțiunii constituționale de „soți” drept „un bărbat și o femeie”: Coaliția pentru Familie.
Mai toate cele 44 de organizații neguvernamentale, fundații, asociații plus patru federații românești „care militează pentru promovarea valorilor familiei tradiționale” tratează dramele ucrainene cu extrem de multă tăcere.
155 de copii morți și 265, răniți în bombardamentele din Ucraina.
Tăcere.
4,2 milioane de refugiați, 650.000 în tranzit prin România.
Tăcere.
196 de unități medicale avariate sau distruse complet.
Tăcere.
533 de școli și licee, 300 de grădinițe afectate de bombardamente.
Tăcere.
Activă pe Facebook, Coaliția pentru Familie a dispărut din peisaj în primele săptămâni de război din Ucraina. Presată de comentariile de pe pagina de socializare, ce taxau lipsa de reacție, a transmis abia pe 16 martie câteva cuvinte ce l-ar face să roșească de invidie până și pe Putin: o taxare impersonală, fără a denumi agresorul și victima:
„Războiul e o tragedie
Sfărâmă vieți, separă familii, afectează destine. E crud, inuman și reflectă tot ceea ce e mai rău în om.
Să ne rugăm pentru pace și să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a-i ajuta pe cei afectați.
Coaliția pentru Familie”.
Atât.
Până în prezent, nimic mai mult.
S-ar putea crede că privirea Coaliției nu bate dincolo de graniță. Fals: pe 30 martie, organizația salută faptul că fostul ministru de interne finlandez, Päivi Räsänen, a fost achitat de acuzațiile de „discurs instigator la ură” pentru că și-a împărtășit public opiniile religioase despre căsătorie și etică sexuală. Mai exact, îi etichetase pe homosexuali drept „disfuncționali” iar homosexualitatea „o tulburare de dezvoltare psihosexuală”.
Revenind la Coaliția noastră, Asociația „Părinți pentru Ora de Religie” (membră a organizației) repostează în martie un articol al Agenției de Știri Basilica: „Numeroși români bucovineni au fost arestați, omorâți, deportați, bisericile au început să fie închise, proprietățile confiscate, așa încât multe familii au început să treacă noua graniță și să vină în România”. Nu e vorba de ororile actuale, ci de masacrul din 1941, de la Fântâna Albă. Morții de la Bucea, Irpin sau Mariupol pot să mai aștepte.
Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” și-a rupt câteva secunde pe 19 martie să transmită „La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Iosif”. Și-atât.
Din mijlocul unui pârâiaș de aforisme bisericești, Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, membră a Coaliției, își face timp și pentru a prezenta un caz umanitar:
„Doamne ajuta! Sunt Dobre Mariana, pensionar pe caz de boală gradul doi și handicap accentuat, domiciliată în București, str Hășmaș, nr 35, sect 3, vă rog să ma ajutați cu 7.000 lei sau cât considerați, necesari pentru a realiza o artroscopie grad doi la genunchiul drept, deoarece am fisuri de menisc și o bucată de cartilagiu de cca 1 cm ruptă din el (așa mi-a arătat domnul ortoped după ce s-a uitat pe CD) și poate să îmi distrugă oricând restul de cartilagiu rămas și să îmi blocheze piciorul. Pot fi și sub formă de împrumut și să vă rog să îmi permiteți să plătesc 100 lei iarna și cca 200 lei vara.
Sunt o fată de 50 ani care locuiesc singură într-o casă unde sunt coproprietară cu sora mea. Ea nu locuiește cu mine, are familie și copii și nu mă poate ajuta decât la eventuale cumpărături din când în cand. Mi-a dat și o suma mica de bani în timp, cca 500 lei”.
Despre dramele vecinilor, nimic.
În vreme ce în Mariupol se moare de foame ori de sete, când nu se moare de armele invadatorilor, Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni (membră a Coaliției) se preocupă, și ea, de familie.
„Un stil de viață sănătos începe mereu cu o alimentație sănătoasă și cel mai adesea cu sport, însă nu se oprește aici. Viață sănătoasă înseamnă și să reduci nivelul de stres, și să ai relații cu oameni de calitate și să folosești un săpun natural sau alte produse cosmetice fără parabeni și chimicale.
Cele mai multe săpunuri din comerț conțin grăsimi animale, coloranți, arome sintetice, parabeni, ulei de palmier sau alte substanțe care pătrund astfel în corp. Fiindcă la Casa cu Rost suntem preocupați de produse naturale, cât mai puțin procesate, vă invităm la un atelier în care veți învăța să faceți chiar voi săpun pentru toata familia”.
„Atelierul de pîine cu maia
Pîinea care hrăneşte, vindecă şi răsfaţă…
Românul are cultul pîinii. Mămăliga a descoperit-o tîrziu, dar pîinea este în ADN-ul lui. Pîinea este sfîntă, nu se aruncă niciodată şi are un rol central în multe ritualuri sacre la români. Este nevoie să ne reamintim aceste lucruri şi să tratăm din nou pîinea aşa cum merită. Este necesar şi să reînvăţăm să facem pîine adevărată, ca pe vremea bunicilor şi străbunicilor noştri”.
Ambele postări sunt din 14 martie.
Despre ucraineni, nici măcar o literă.
Poziția acestor asociații auto-intitulate creștine este cel puțin bizară și nu reflectă atitudinea Patriarhiei, care a luat o poziție tranșantă din prima zi a războiului, din 24 februarie:
„Biserica Ortodoxă Română, ca şi celelalte instituţii importante din România şi Uniunea Europeană, a luat act cu maximă îngrijorare de începerea războiului din Ucraina, război declanşat de Rusia împotriva unui stat suveran şi independent. Ne exprimăm pe această cale speranţa că forţele politice euro-atlantice mai pot găsi calea unui dialog pacificator spre binele Ucrainei şi al întregii Europe.
Totodată, ne exprimăm deplina solidaritate cu creştinii români ortodocşi care trăiesc în Ucraina, precum şi disponibilitatea de a-i ajuta după propriile noastre puteri. Ne rugăm Milostivului Dumnezeu, Domnul păcii, al dreptăţii şi al iubirii, să dăruiască ocrotire poporului ucrainean şi înţelepciune făcătoare de pace tuturor conducătorilor politici responsabili.
† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române“.
Dinspre divizia non-religioasă a Coaliției pentru familie, aceeași atitudine tăcută.
Asociația Pro Vita București „are ca scop afirmarea și protejarea valorilor vieţii umane, ale familiei şi ale vocaţiei parentale”. Vorbește de problemele generate de conflictul din țara vecină abia pe 14 martie, dar într-o cheie personală, cu referire la mamele surogat din Ucraina:
„În fapt, pe lângă oroarea tranzacției al cărei obiect este ființa umană, acum mai există și problema imposibilității livrării „mărfii” din cauza războiului.
Mulți dintre acești copii sunt probabil blocați în maternități, ai nimănui, singuri. Alții vor fi rămas la mamele biologice care nu vor mai vrea să îi livreze, creând astfel alte probleme, juridice, cu contractanții. În fine, o a treia parte din copii nu vor mai apuca să se nască, mamele biologice preferând să îi avorteze.
„Clienții” care plătesc femeilor ucrainene pentru acest serviciu sunt occidentali cu dare de mână.
Într-un fel, drama copiilor din mame-surogat în Ucraina reprezintă, în mic, sacrificarea acestei țări pentru interesele altora”.
Atât. Maternitățile bombardate, gravidele ucise ori miile de nou-născuți din spațiile improvizate în subterane nu merită nici măcar o reacție.
Alt membru, aceeași liniște: Alianța Familiilor din România „promoveaza valorile vieții și familiei”. Nu dacă provin din Ucraina.
Asociația Pro Decizii Informate are o singură reacție pe subiectul conflictului, pe 17 martie: o repostare a unui articol din Cotidianul, intitulat „Începe Marea Dezordine! Miliarde de euro cash, trecute de rackeți prin România!”
E 23 martie 2022, ora 20.16. Jumătatea de oră de când trebuia să mă întâlnesc, pe internet, cu profesoara Maria Tișenko a trecut demult. Mi-a fost jenă să-i trimit până acum un mesaj, am zis să o las să se bucure de reîntâlnirea cu mama ei. Scriu scurt: „ești OK?”. Trec minute, jumătăți de oră, alte două ore fără vreun răspuns. „O lăsăm pe dimineață?”.
E aproape de miezul nopții când ecranul telefonului se aprinde. „Scuze, sirenele!”.
Sunt cinci – șase – șapte alarme aeriene zilnic în Zaporijea, unde locuiește, niciuna mai scurtă de jumătate de oră, mai toate de o oră-două. De multe ori se opresc doar pentru a reporni, în câteva minute.
„Vorbim dimineață. Ai grijă!”.
Mesajul de a doua zi, de la 7.30, își așteaptă răspunsul. La fel, cel de la ora 9. Abia spre prânz începem un schimb de mesaje despre ce înseamnă, pe viu, o lună de război:
„M-a trezit pe 24 februarie sunetul exploziilor, le auzeam la distanță – rușii au bombardat un poligon la vreo 10 – 12 km distanță de casa mea. Era extrem de devreme și nu am reacționat într-un fel anume, dar asta probabil și pentru că așa sunt eu – într-o astfel de situație sunt mai mult concentrată pe acțiune. Aveam pe mine doar cămașa de noapte și am luat bandă adezivă și am început să o pun pe ferestre, pentru nu fi răniți de cioburi în cazul în care geamurile se sparg, de la suflul unei explozii”.
Fiecare răspuns e marcat de pauze, mai lungi ori mai scurte. Fiecare moment de liniște, din partea ei, generează o mare neliniște, în partea mea.
„Scuze, sirenele!”
Știu că tăcerea ei are un motiv.
Aș vrea să cred că tăcerea membrilor unei întregi Coaliții, ce propun și se implic în agenda publică a sute de mii sau milioane de români, este doar o coincidență. Coincidență sau nu, folosește unui singur beneficiar: Rusia.
