Rochia

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Îi mângâie clavicula

Și pieptul schițate

De mână măiastră,

În față, iar în spate

Îi curge apă lină

Sau repede, cascadă…

De-aș putea fi acolo,

O bucată de stambă,

Să-mbrățișez piciorul

Desenat nu de om,

Să intru-n pliuri calde,

Credincios majordom,

Ah, rochia ce pică

Pe trupu-i de mireasă

Știe ea, cârpa fină, cât e

De norocoasă?

 

Cornel Gabriel Caian

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: