nu ține de circulație

cum îmi spunea mama când își lipea

gura de mâna mea și sufla

imaginează-ți o sobă în care arde focul

imaginează-ți doar, nu există, n-o poți avea,

nu-i făcută din teracotă, nici din cărămidă,

iluzie lipită cu mortar,

bucățile care strălucesc mai tare din mintea ta

se iau, se pun laolaltă și ochii se închid

căldura îți dezleagă tălpile înțepenite

în mijlocul orașului

mașinile în sensuri giratorii

se rotesc cu o viteză uluitoare

cu ochiul tău explodez una

mă așez lângă semnul cu limita de viteză

friguri înțepate, transformate în marshmallows

aproape că ți-ai ars buricele degetelor, fato, atât de însetată de căldură ești

c-aduci ploaia

o incantație diavolească, o latină misspelled, un defect de fabricație al baghetei magice

mi-a inserat frigul în extremități

de fapt: Backspace

mama stă în fața calculatorului cu tastele T și A sărite, îmi creează avatarul

îmi dă irișii ei și obiceiul de a-mi mușca buza de jos în cele mai nepotrivite momente

pentru mâini și picioare alege un icon cu un fulg

din greșeală

dădea cafeaua în foc sau lăsase apa fierbinte să curgă la baie, nu mai știe

Ia(r)tă-mă! – un Ahile cu sâni relativ decenți

așezată în mijlocul străzii

ea îmi strigă (adăugându-și o linguriță de zahăr)

E DE LA CIRCULAȚIE! STAI PROST CU CIRCULAȚIA SÂNGELUI!

Hai că mi s-a luat să stau lângă mașina asta arsă, mai trag fumul care-a rămas

îmi curge din nas un lichid cald

aș continua povestea dacă aș ști că vrăjile nu funcționează

Tab

stau la masă și aștept să aduci ceva de băut

privesc în jurul meu, nu e nimic de privit

un bărbat vorbește tare despre vacanțele lui la mare, se-apropie finalul anului

nu mai ninge anul ăsta, e soare, toți cei de pe terasă poartă costume de baie

îmi dau play în cap la “Girl from Ipanema” și explodez cu mintea mesele murdare

așezi paharul, mă iei de mână,

Ți-e frig?

Dintotdeauna

De ce?

Am circulația sângelui proastă, hai să plecăm de aici

știu eu un sens giratoriu în care ți-ar plăcea să fii cu atitudinea potrivită (…)

e dimineață, n-am mai adormit, ce rost mai are

mi-aș lua niște șosete din șifonier, dar dormi tu în camera mea

nu mai știu cu cine vorbesc

mi-e frig și tastele sclipesc

îmi desfac iluzia să mă învelesc

dacă te trezești după ora 10

nu-ți dau nici o părticică din ea

eu și circulația mea facem nebunii din ce în ce mai mari

ca să ai la ce te încrunta

o incantație diavolească, o latină misspelled, un defect de fabricație al baghetei magice

nu! @locul exploziei

vrăjile se iau de la mame care nu știu să pună iconul cu soare

nu te trezi din cauza râsului meu isteric

nu te trezi din cauza bătăii în fereastră

nu te trezi când deschid ușa și strig la tine

mi-e frig de-o viață!

ia-ți cheile de pe masă și pleacă