e simplu să stai comod la țărmul tău
privind spre marea mea
condamni în șoaptă
fără să știi ce furtună îmi sfâșie inima
oferi lecții despre curaj
fără să numeri frici sau lacrimi căzute pe obraz
e simplu să spui cuvinte goale
când nu știi că port o povară sau o rană moale
e simplu să pleci când nu ai nimic de pierdut
dar mai simplu este să judeci ce nu ai cunoscut
viața, uneori, ne împinge spre un adevăr greu
și e mai ușor să ne ascundem sub un dialog
te-am întrebat de durere, de pântec gol
ai căutat să joci un alt rol
chiar dacă plec cu o povară, măcar sunt întreagă
nu port o mască ce vrea să convingă
nu port o haină, doar ca să o porți
pentru că nu vreau să fiu un spectator printre morți
sunt reală, cu răni, cu nume
și nu port coroană de prințesă
e simplu să fii un observator
dând note de pe țărmul tău
nu ai încercat să te uzi pe picioare
ai preferat să fugi de soare

vrei raiul, nu cunoști dacă strălucește
eu vreau adâncul care doare
dar știu că e viu