Și toamna asta te-a găsit tot singură, femeie.
Cauți un cui ruginit și scrijelești cu el în inimă
Ai vrea ceva, dar nici tu nu știi ce.
Te tai pe suflet ca pușcăriașul pe vene
Îți blestemi soarta și te cerți cu dumnezei
din toate religiile
Cauți explicații filozofice
Arunci întrebări inutile în univers
Nu-ți răspunde nimeni și te enervezi
Iei din nou cuiul și-l învârți în rană
Ai vrea să mori de ceva, de orice,
Numai să nu te mai doară
Din păcate pentru tine
Buba din suflet e a dracu, nu face tetanos
Și nici septicemie nu face
Te ține așa, nici vie, dar nici moartă
Să trăiești sângerândă până la adânci bătrâneți
Iar dacă n-ai murit poate că mai trăiești și astăzi
La fel de singură ca mâine.
