Femeia vine șchiopătând. Cară o geantă enormă care o lovește peste picioare la fiecare pas. Lasă geanta jos, oftează, se îndreaptă de șale și se așază pe bancă.

• Bine c-am dat toată ceapa. Și ouăle. Mi-a mai rămas numai niște pătrunjel, dar nu mult. S-a ușurat geanta… Greu cu bătrânețile astea. Nu te mai ajută nici mâinile, nici picioarele. Nu te mai ajută nici capul. Iar de copii și nepoți… (dă a lehamite din mână) ce să mai zic. Nu mai e nimic de zis. S-au împrăștiat care pe unde-au văzut cu ochii. De văzut, ne vedem o dată la câțiva ani. De auzit, ne auzim de Paște și de Crăciun. Auzi la Nicu, cică: de, mamă, ce să-ți fac, dacă nu vrei să te-nveți și tu cu mobilul? Că ți-aș lua eu un mobil și te-aș suna mai des. Vezi să nu! Dacă le e dor de mine, să vină să mă vadă. Sau să mă sune pe telefonul ăla de-l am în priză. Nu să mă pună pe mine, femeie bătrână să umblu cu prostii. Cu mobil, cu de-astea… Tu? Cred că ești și tu tot ca mine, singur-cuc. Doar te văd în fiecare vineri când vin la piață. Stai mereu singur pe piatra aia. De ce nu vii pe bancă?

Femeia se trage mai la soare și își desface nasturii puloverului.

• Bine măcar că e cald. A fost o toamnă lungă. Numai că după o toamnă lungă vine iarnă grea. Aia e, le ducem pe toate, ce să facem, nu stă în puterea noastră să schimbăm vremea. Tu? Unde stai: la bloc, la casă? Ți-ai luat lemne? Eu am luat o căruță cu lemne de la Nae al lui Corcodel. Mi-a dat Nicu al meu bani. Nicu, Nicu… A fost săracuʹ ăl mai mic, mai mult l-a crescut frate-su, Gigi. Dar uite că el e sprijinul meu. El dă bani pentru lemne, el dă bani pentru arat, el dă bani la veterinar… Tot el, săracu… Tu? Ai copii?

Femeia se apleacă și-și masează genunchiul stâng.

• Mă doare genunchiul, se schimbă vremea. Deh, noi vrem mereu numai soare. Daʹ trebuie să mai vină și iarna, să ne mai odihnim. Că noi suntem proști și numai atâta știm: muncă, muncă și iar muncă. Așa am fost învățați. Tineretul ăsta e altfel. Ăștia obosesc și numai dacă stau în pat. Tu nu obosești mereu pe piatra aia? Nu te dor șalele? Sigur te dor, la cum ești de cocoșat. Cine știe ce-oi fi tras și tu la viața ta. Că te văd bărbat zdravăn. Daʹ tot așa zdravăn era și Marian al meu și uite că nu era în stare de nimic. La câmp obosea, la animale îi puțea… s-a înhăitat cu niște hăndrălăi și a ajuns vai de capul lui. N-are nevastă, n-are copiii… Terchea-berchea. Daʹ cum stau eu și mă uit la tine, parcă nici tu nu prea pari om la casa ta. Te pomenești c-oi fi și tu tot holtei. Ca Marian al meu.

Femeia caută în geantă și scoate o pungă cu semințe.

• Na, vrei și tu semințe? Nu te speria nu scuip cojile pe jos. Oi fi eu de la țară, dar sunt femeie curată. Să nu crezi că n-am văzut că și vinerea trecută erai murdar pe picior. Da, da, chiar acolo pe degetul mare. Mai spală-te și tu. Vezi, dacă n-ai femeie? Cu toate că femeile astea din ziua de azi nu mai sunt cum erau odată. Cum am fost eu… Ehe, de toate îi făceam la al meu. Spălam, găteam. Nu ca aia a lui Gigi, săracuʹ. Degeaba e însurat, că nimic nu-i face nevastă-sa. Nu tu mâncare, nu tu nimic. Dă să te șterg eu pe degetul ăla.

Femeia se ridică de pe bancă și se duce la bărbatul care stă așezat pe piatră. Își ridică sorțul, scuipă de două ori pe el și îi freacă zdravăn degetul mare de la picior.

• Ai înghețat de tot. Du-te acasă sau vino pe bancă, nu mai sta la umbră. Te-a luat frigul. Uite ce degete reci ai. Răcești și văd că n-are cine să-ți aibă grija…

Femeia bagă punga cu semințe în buzunarul de la șorț, scoate din geantă două legături de pătrunjel, i le pune bărbatului pe genunchi, ia geanta la spinare și dă să plece.

• Ia de mestecă pătrunjel, e bun la durerile de dinți. Că văd că te ții mereu de falcă. Și pe mine m-au durut măselele și știu ce vorbesc. Hai că plec de-acum. Pune și tu ceva pe tine, că se lasă frig dimineața și seara. Nu mai zic că nu e deloc frumos să stai așa despuiat ziua-n amiaza mare în mijlocul orașului. Măcar o pereche de pantaloni să-ți iei. Na, bărbați singuri, ce să le faci…

Femeia își potrivește geanta pe umăr și pleacă. Din clădirea din apropiere iese o femeie cu un halat albastru și o mătură.

• Ah, femeia asta… I-am zis de o mie de ori să nu mai facă mizerie aici la muzeu. Ce nu vinde la piață, aruncă lângă Gânditorul lui Rodin. Poftim. Cei-i ăsta? Pătrunjel? Lasʹ că-i bun la supă.