Urgențe

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Ușa de metal a blocului s-a închis cu zgomot. În cutia poștală aștepta o factură. La avizier, sumele restante din luna erau anunțate cu roșu. Papucii ei de plastic lipăiau pe treptele de ciment. Îndesase cartofii, cepele și țelina într-o singură plasă. Sticla de borș, jumătate de kilogram de carne de pui și o sticlă de lapte urmau să ajungă la frigider. Le ducea cu mâna dreaptă. Ținea încordată poșeta sub un braț, pentru că i se descususe o baretă. Înăuntru mototolise o foaie cu cheltuieli, mâzgălită de un scris mărunt. Dintr-un buzunar de la pantaloni dădea să cadă un pachet de țigări, cu o brichetă înăuntru. Din celălalt se auzea cum se ciocneau cheile de la apartament. Hai, repejor. O ușă întredeschisă lăsa pe casa scării mirosul ciorbei pentru prânz. Pe palierul de la trei, mai multe fetițe scoseseră păpușile pe un preș și le certau. Bătrânii din garsoniera de la cinci ascultau știrile cu televizorul la maxim. Nu cred că se va mai repara liftul ăsta. Parcă mirosea de undeva și a dulceață. O să cumpăr și eu mâine niște fructe. Nu, nu mâine. Luna viitoare. Peste vacarmul străzii se auzeau clopotele. Ajungea la fix să-i dea medicamentele. A lăsat în prag sacoșele cu mâncare. Respira greu și îi venea să tușească. O să las țigările. O să le las. Ți-am promis, tată. A descuiat, dar nu a putut să intre. Ar fi vrut să-l strige, dar i se uscase brusc gura. A mai încercat o dată. A împins cât a putut și și-a făcut loc să se strecoare înăuntru. Bătrânul stătea întins pe jos, cu capul înspre cuier, în pijamale, fără papuci, ca și cum se culcase pe hol. S-a uitat la el și ar fi vrut din nou să-l strige. I se părea că se aude țipând, dar nici nu-și putea dezlipi buzele. S-a aplecat deasupra lui și i-a luat pulsul. Întâi la o mână, apoi la cealaltă. De câteva ori la rând. Avea de sunat la spital. Ce număr or fi având Urgențele? A răsturnat geanta să găsească telefonul. L-a căutat apoi în buzunare. A golit plasele pe linoleum, iar cartofii, cepele și țelina s-au împrăștiat până în sufragerie. Telefonul nu era nici în punga cu carne. Suna din când în când într-un dulap dintr-un vestiar, la infirmerie.

 

Laura Stanciu

Laura va fi și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: