Vertijul

îmi vine tot mai des

tot mai cadențat

ca în pași de tango

argentinian.

Mă face să văd totul

ca în ceață

de parcă îngerii

și-ar poști

un joint imens

și ar sufla tot fumul spre

pământ.

Mintea mi se blochează

nu mai pot gândi nimic

de parcă nebunia

s-ar hrăni din

sinapsele mele

ca dintr-un restaurant

de lux.

Doar o eșarfă

mă mai poate

salva.