Când vor trece, când?
Ape peste astă viață,
dar cornul nu mai sună…
O! Șubredă ca ața-i viață
Funingine s-adună..
Unde-i totul ce era?
Parcă-i dispărut deodată…
Și-al corbilor freamăt
și bufnele-n gloată
răsună morții geamăt.
Iar viață-i rămasă
ca un dig de lemn putred
și-un pilon lăsat șubred.
Și-ale mării talazuri grele
gerbera scufundă-n ele.
