Așa trece gloria lumii
Petrache, oracolul,
care anunța moartea tuturor
el a rămas nemuritor
dar nu se știe unde
iar departe mi se arăta
o căpățână rotundă
care flutura în vânt
ca un zmeu pe cer

acesta trebuie că era
ce rămăsese din domnul Pulache
de pe Aleea Rozelor
el mersese o viață cu mâinile la spate
nepăsător și rece, ca un geniu
râdeau tinerii de el când avea
treizeci de ani și tot nu se însurase
n-ai pulă, bă, ziceau și atunci
domnul Pulache a scos ditamai mătârânga
și a dat cu ea de a îndoit trei scaune de fier
făcând pagubă mare în restaurantul Căprioara

bun, are băiatul, nimic de zis
și de atunci i-a rămas numele Pulache
și tot nu s-a însurat niciodată
și era rârâit domnul Pulache
dar nici scriind nu făcea litera r
așa se povestea și poate că era adevărat

mai departe a fost taximetrist de noapte
o vreme îndelungată în marele oraș
și se mai povestea că a fost la un pas de crimă
că așa s-a lăsat de mânat mașina galbenă în noapte
a luat un nebun cu o bocceluță pe genunchi
stătea în spate nebunul, bolborosea
unde mergem, șefule, a zis Pulache
la Bălăceanca, a precizat nebunul
aoleu, a zis Pulache, în gândul lui
și când au ajuns pe la pădure, la Băneasa
nebunul a zis: nu mai, ia de aici un milion
și du-mă de unde m-ai luat, bag pula în
casa lor de nebuni, bine, șefule, să mergem

și nevastă tot n-a luat Pulache
că o futea pe Futăcioasa
de vedea stele verzi nesătula
știa tot orașul cazul acesta
Futăcioasa urla ca apucata
de se auzea în trei cartiere
și poate până în satele limitrofe

stătea la marginea orașului
într-una dintre vilele ridicate de nemți
în timpul războiului
avea bărbatul paralizat
și dădea Pulache în ea
ca surdu-n clopot dădea
cu bărbatul Futăcioasei
legumă în dormitor
se uita pe tavan săracul
și nu mai avea cuvinte
Pulache mai abitir o întorcea
ca pe clătită o arunca-n aer
și când ateriza Futăcioasa în dânsa
ziceai că e sirena fabricii de armament

așa trece gloria lumii, s-au dus toți
doar Petrache e nemuritor
fără să mai știu unde
și Pulache e încă aici
uite-l, îl văd, e cocoșat de acum
tot cu mâinile la spate, nu mai are doi metri
a mai rămas atât de puțin din el

și ultimii copii ai libertății îi aleargă în urmă
și strigă Nea Pulică, Nea Pulică!
mă iau după ei în galop
nu mai am cancer de plămâni
și ce frumos alerg în visul acesta
acesta e Pulache, bă, nu nea Pulică!
nu mai e, nenea, că e moș, e moș nenea
se apără copiii și a fost noapte
și a fost dimineață, prima mea viață