Petrecerea
‒ Sigur nu vrei să te duc? N-am băut nimic. ‒ Nu, mulțumesc, vine în zece minute. ‒ De la ce firmă? ‒ Avem contract cu Meridianul, uite. ‒ Hai, mă, fii serioasă,… Citește mai mult »Petrecerea
Prima pagină »
News
Despre gloată (1)
Vreți să fiți faimoși, nu? Vreeeți. Cum să nu vreți? Vă place. Să aveți mulți followeri, nu ca Domnul Iisus. Mulți, mulți, milioane de like-uri, să vină bani, bani, bani. Ce să faceți cu banii?… Citește mai mult »Despre gloată (1)
Prizonier
Ai vrea să spui totul Și apoi să dormi… Dar cine-ar înțelege, Prizonier al oamenilor, Ce-ai avea tu de spus? Trăiești în ritmul Convocărilor brutale, În bezna sfâșiată De scrâșnetul scaunelor Frecate de podele… Citește mai mult »Prizonier
Orbul
-Vine orbul! Auzind aceste cuvinte, Gabriel s-a oprit. Și Ursul s-a oprit. Își trăgeau pumni în cap și deodată lupta lor și-a pierdut orice importanță. Gabriel i-a dat drumul Ursului, Ursul i-a dat drumul lui… Citește mai mult »Orbul
Barbenheimer
BARBENHEIMER Piesă scurtă într-un tablou PERSONAJE ANDREI ANA, prietena lui ANDREI CRISTI DIANA, prietena lui CRISTI BOGDAN RALUCA, prietena lui BOGDAN Toți cu vârstele… Citește mai mult »Barbenheimer
Poemul despre timp
Un singur pas și mă întorc acasă acasă e un timp un timp în care oamenii poartă cămăși cadrilate și mai au încă speranțe deși mai mult regrete fiindcă s-a terminat lumea într-o iarnă apoi… Citește mai mult »Poemul despre timp
Ne mințim că nu știm cum se termină
Pe peretele cinematografului, gura enormă a ecranului își căsca fălcile, își lingea buzele și-și rânjea dinții, uneori se strângea ca un melc în cochilie, alteori o pornea aiurea prin sală, aluneca pe pereți, pe tavan… Citește mai mult »Ne mințim că nu știm cum se termină
Mentorul pierdut
… L-am găsit pe Anton stând pe scările casei mele. Anton Zisu este chirurg și este prietenul meu. Este profi, empatic ( mai rar la chirurgi) și frumos, deci foarte solicitat. M-am uimit întotdeauna rapiditatea… Citește mai mult »Mentorul pierdut
Ca înaintea unei despărțiri
– Vâsliiiiţi, matelooooţi! Vâsliiiţi! Valurile sunt din ce ȋn ce mai mari! Ne ȋmping pluta către stânci! Vâsliiiiţi! Căpitane, ce mai vezi prin ochean? – Pe mami! – Nu e mami, e o sirenă!… Citește mai mult »Ca înaintea unei despărțiri
Despre niște contracte
O ușă înaltă, capitonată, împiedica dialogul din birou să se repeadă în holișor și să facă mulțimea de reclamanți să freamăte dintr-o dată precum spicele de grâu sub secerarea combinei. Directorul se baza pe acest… Citește mai mult »Despre niște contracte