Oseminte
Rugăciunile aruncate în neant Nu-și aud ecoul în lumea populată de umbre; Totul se scurge încet în obsesia nebuniei, Îmi ard palmele și simt că mă înalț, simt că zbor, Un înger într-o lume sterilă,… Citește mai mult »Oseminte
Rugăciunile aruncate în neant Nu-și aud ecoul în lumea populată de umbre; Totul se scurge încet în obsesia nebuniei, Îmi ard palmele și simt că mă înalț, simt că zbor, Un înger într-o lume sterilă,… Citește mai mult »Oseminte
Dictatorul era pe atunci un puști tuns chilug, pe care hainele atârnau prost – întotdeauna între războaie hainele atârnă prost pe oameni. Cu atât mai mult uniforma închisorii. Puștiul acesta avea o privire care… Citește mai mult »Marele conducător
Dismas avea un taburet pe care se așeza în clipele în care obosea. Se oprea din propovăduit cuvântul Domnului și cădea pe gânduri, iar cine l-ar fi privit atunci ar fi putut să vadă… Citește mai mult »Beția
Vreau să vă mai spun ceva: la noi, pe Aleea Zorilor, trăiau pe atunci câteva sute de copii. Aleea se deschidea într-un dreptunghi străjuit de blocuri pitice, din care coborau, la nesfârșit, unul după… Citește mai mult »Enigma
Casa de sticlă nu era din sticlă. La prima vedere părea o casă ca toate casele, numai că veche, cu tencuială scorojită și cărămizi care-și scoteau capetele pe la colțurile balcoanelor, cu varul îngălbenit de… Citește mai mult »Balerina de sticlă
Înspre zori, visă o crimă comisă sub un migdal și patru lozuri de loterie, toate necâștigătoare. Era ziua de duminică. Tânărul medic plânse în somn și se trezi cu obrajii uzi și… Citește mai mult »Timpul
Pe atunci ploua în fiecare zi și eu mă simțeam vinovată că îl ucisesem pe fratele meu în pântecul mamei mele și mă simțeam vinovată că nu sunt băiat și mă simțeam vinovată că bunicul… Citește mai mult »Gala
În pădure trăiau morții. Am crescut înconjurat de orașul nostru, care te strângea în pumnul lui, și cei care scăpau se trezeau în fața unui galion spaniol plin cu aur, libertatea era un galion spaniol… Citește mai mult »Pădurea
Și într-o altă primăvară, tot părintele Marcel l-a dus la groapă și pe cel mai bogat fiu al orașului nostru, care a murit chiar înainte să devină cu adevărat bătrân, lăsându-și averea pe numele unei… Citește mai mult »Asiaticul
Nu putea spune nimeni când se schimbase Pană, din ce moment, dintr-un puștan aiurit ca noi toți ajunsese un tip – da, chiar așa! un tip – cu umerii drepți și sprâncenele ușor încruntate, cu… Citește mai mult »O cioară