Rugăciunile aruncate în neant
Nu-și aud ecoul în lumea populată de umbre;
Totul se scurge încet în obsesia nebuniei,
Îmi ard palmele și simt că mă înalț, simt că zbor,
Un înger într-o lume sterilă,
Un demon în sevrajul căderii.

Dincolo de aceste cuvinte
Sunt sădite stele și oseminte;
Mă pierd, incrustez în mine
Pietrele semiprețioase ale existenței;
În univers, totul se transformă-n visul căderii,
Încă o dată, totul e pierdut,
Totul – distrus.

Îngeri și demoni printre umbre, populând
Lumea iluzorie de safir,
Cioburi văd, cioburi ale unui tărâm ascuns,
Înscris în stele și oseminte…