Oana Prodan

Te văd în ochii de sticlă spartă Și mor înecată în propriile lacrimi când cioburile îmi ating pielea, Te văd cum te destrami precum hârtia Zi după zi, noapte după noapte, Și firicele de nisip… Citește mai mult »Stingere

Labirintul morții mă cheamă în miezul său, Și mă ridic din pântecele iubirii Urlând esența trecutului ce mă îneacă. Mă ridic la suprafață pământului Și văd furnicile carandu-și greutatea, Doar pentru a fi stivite de… Citește mai mult »Îngheț

Trandafirii îi învăluie cadavrul – Un cavou de marmură și ochi întunecați, Plecați de pe această lume, Dureri amare și scrisori arse, Împotmolire în timp și spațiu, între note străine –   Și pianul se… Citește mai mult »Umanitate

Învesmântată-n iarnă, mă îndrept Către lanul de safir din mijlocul furtunii – Locul lăuntric unde totul a început, Paradisul pierdut de îngerii căzuți, Durere adunata-n lacrimi sângerii…   Încheieturile-mi sunt zgâriate și ochii injectați De… Citește mai mult »Cădere

Mă transform în cenușa unei umbre Sub praf de stele și soare mort. Sunt răsfirată în crivățul iernii Moarte, seacă, fără sânge, Durere persistentă, urlând în obliterație. Pagini negre și lacrimi: Te-am transformat în oase… Citește mai mult »Cenușă

Simpla existență e aberantă: Suntem praf de stele convertit în oseminte, Stele căzute și strivite, Construind un univers steril Pierdut în păcatele de moarte Ce ne unesc.   Apropiați de lovituri, de traume, Drogați, sedați,… Citește mai mult »Lumi sterile

Visele mele sunt simple rătăciri, Aberații ale unei lumi sterile. Mai mult decât orice, Simple miresme ale unui univers pierdut; Mă simt mică și nu mai pot respira În acest peisaj lugubru. Simt cum viață… Citește mai mult »Abis

Pierd zile mânjind cadavrul tău cu sânge Safire-mi picură din ochi, Luna plină-mi mângâie chipul Prins în miezul său cosmogonic. Tu nu scoți niciun sunet, Ne-am înstrăinat în drumul nostru Călcând pe oase.   Frunzele… Citește mai mult »Pierdere

Rugăciunile aruncate în neant Nu-și aud ecoul în lumea populată de umbre; Totul se scurge încet în obsesia nebuniei, Îmi ard palmele și simt că mă înalț, simt că zbor, Un înger într-o lume sterilă,… Citește mai mult »Oseminte

Simt cum noaptea mă-nghite în focul sau mistuitor de stele; sunt fildeș în miezul lunii, împietrită în timp și spatiu, ochi de lapis lazuli, glas înghețat, un tot crescendo pierdut în păcat.   Încerc să… Citește mai mult »Clipa spartă