Mă transform în cenușa unei umbre

Sub praf de stele și soare mort.

Sunt răsfirată în crivățul iernii

Moarte, seacă, fără sânge,

Durere persistentă, urlând în obliterație.

Pagini negre și lacrimi:

Te-am transformat în oase răsfirate-n

Pentagrame invocând demoni –

Stafiile de perle ale trecutului ne bântuie.

Totul e fără sens

În acest univers de tinichea în care te-am adus.

Totul e lipsit de viață și mă scurg

Precum smoala, încet, monoton,

Pe-un ritm sacadat

În ritual mecanizat.

Sunt cenușă dar trupu-mi respiră

Sub orizontul acestui soare asupritor…